Cuvant Inainte

Imi place sa spun adevarul si numai adevarul, adevarul acela mai dezbracat decat EVA – lipsit de conventie, sexism sau orice alta valoare reprobabila; in scrierile mele, nu e vorba de ceea ce s-ar numi “lipsa de gentilete”, ci de intentia de a spune lucrurilor pe nume sau, si mai precis, de a ataca vertiginos suficienta tampa a omului fudul, femeie sau barbat deopotriva! Cred ca nimic nu e mai formativ decat aceasta dureroasa dojenire. Poate unii s-or trezi, zic si eu!

Si totusi, de unde acest avant aproape nebunesc?

Din convingerea ca noi, cei care incercam sa ne numim scriitori, trebuie sa avem inteligenta/luciditatea necesara sa luam numele prostilor in desert si sa cerem pedepsirea tuturor celor care refuza s-o faca. Altfel, nu vom reusi decat sa cadem in ridicol, turnand continuturi si clampanind fara sa spunem nimic sau fara sa influentam ceva in mod deosebit. Suna aiurea poate (pentru veleitari si superficiali, mai ales), dar aici sta si un alt mare adevar: cati sunt, de fapt, maestri in arta scrierii? si, totodata, o mare palma data multora: cati nu se cred asemenea acelor maestri doar pentru ca merg pe aceeasi parte a strazii cu ei!

Asadar, la intrebarea: “adevarul deranjeaza lumea adultilor?” ma voi aseza degajat in fata tuturor, spunand: “Nu-i nimic, se vor obisnui!”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: