II. Reabilitarea lui Pinocchio

Draga Pinocchio, iarta-ma ca ti-am bagat literalmente nasul intr-una din scrierile mele, desi, fireste, ca problema mea nu era cu tine, ci cu un troglodit de medic care ar fi fost descoperit ca opereaza sub parafa falsa.

La vazul acestui lucru, cineva a si sarit <ca ars> sa ma dojeneasca, parinteste vorbind, si bag de seama ca a avut chiar dreptate, lucru care ar trebui sa iti confere, la o adica, o anume implinire sufleteasca: stii sentimentul acela pe care il ai cand descoperi ca mai exista cineva care crede in tine mai ales cand tu insuti simti cum lumea o cam ia „usor” la vale? Profit deci de prilej sa iti reabilitez intrucatva numele, blamat, de altfel, pe nedrept.

Asadar, exact cand eram pe punctul de a trece mai departe, de a te abandona in gaura neagra in care te-am azvarlit, mi-am dat seama cum tu saracul, ai calatorit pana in adancul balenei pentru a-ti salva tatal, pe principiul <si greselile se repara> si, implicit, pentru a-ti revendica locul de fiinta autentica printre noi.

Pesemne ca nu ma sustrag de la vina pentru ca inteleg cat de „impractic” iti este ca oamenii sa se raporteze la lungimea nasului tau ca la o minciuna gogonata. Cum ar spune-o orice manelist care a trecut cu bine de stadiul monosilabic si onomatopeic: „lumea e a naibii de rea”. La drept vorbind, tu n-ai fost nici pe departe <mincinosul> din poveste, ci doar un <biet naiv> care s-a grabit sa se increada in „bine-intentionatele” personaje cu care a intrat in vorba si care tot ele, de altfel, te-au bagat, mai apoi, in bucluc.

Si chiar si cand in cele din urma te-ai reabilitat, „ereziile” tale – prost intelese – au continuat sa te bantuie. Iar nasul tau a devenit proverbial. In Romania contemporana auzim mai mereu cum oamenii te preamaresc, spre negativ, fireste, atribuindu-ti proeminenta mediana a fetei unor adevarate animalitati de <oi de serviciu>, <gaste pline de principii>, <tapi vizionari>, <ratoi patriotici>, <porci monumentali>, <vulpi descurcarete>, <cotofane independente>, <vrabiute din societatea civila> si inventarul poate continua.

De ce ai fost tu folosit, oare, ca simbol pentru mai marii demagogi ai vremii? Din incapacitatea de a-ti intelege mesajul sau pe motiv de rea-vointa?

Cred e timpul sa iti aratam si ultima farama de decenta (pentru cine o mai are) si sa incetam sa mai operam cu prezumtia de vinovatie, trasandu-ti in mod abuziv limitele in care te poti misca.

Iar daca nu, sa ne fie rusine tuturor, fara exceptie!

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: