V. Denaturarea masculinitatii: ce s-a intamplat cu barbatul de altadata?

La granita dintre stilul clasic si “anarhia” contemporana regasim si personajul masculin care, nezabovind mult pe drum, coboara in modernitate cu o constiinta transformata, realmente vigilenta la orice forma de constrangere feminina, caci el vrea sa aiba parte acum, mai mult ca niciodata, de intreaga libertate.

Nu absolutizez, dar pot generaliza, desi subiectiv, pe baza experientei personale si a multor persoane cu care am interactionat, faptul ca atat in femeie cat si in barbat s-au realizat nistre hibridizari nemaivazute pana acum.

Noul arhetip al barbatului a creat un deficit major de masculinitate, adica de capacitate de a oferi protectie, siguranta si stabilitate. In schimb, el a imprumutat, de-aici sau de-aiurea, din ultimele decenii, caracteristicile genului feminin, devenind dintr-un vanator iscusit, o fragila necuvantatoare de care trebuie sa te apropii cu grija.

Ba chiar a inceput sa invete aerele “nobile” și “gratiile” unei doamne si acum vrea sa fie curtat, are pretentii, se smiorcaie cand crede de cuviinta, bate isteric din picior, in loc sa aiba initiativa, straduindu-se din rasputeri sa fie unic, mereu distant, mereu provocator.

Toate aceste deformari cronicizate in profunzime au dus la aparitia misterioasa si demna de ras a barbatului care, printr-o hiperinflatie a <Eu-lui>, nu mai doreste sa se angajeze in mod serios, ci vrea sa traiasca liber, darmand bariere, slabind lantul slabiciunilor si rupand gardul libertatii.

Nu-i deloc de mirare ca acesta nu face din dragoste un tel special. – de unde, o dificultate a optiunii. Caci daca vrei sa faci pereche tre’ s’te dai cu capul de pereti! – semn bun totusi ca pana la urma femeia si-a adaptat dioptriile.

E cert! In actuala jungla de asfalt, faimoasa tarie barbateasca, participarea afectiva si asumarea deplina nu-i mai stau in fire barbatului desavarsit, care isi interpreteaza cu o remarcabila excelenta rolul de mascul netot, peste poate de superficial si potential narcisist.

Fireste, atunci cand se face bilantul acestei impresii vii, imposibila de trecut cu vederea, trebuie vazut ce anume a produs-o. As merge pana intr-acolo incat sa spun ca miscarea de eliberare a femeii a reprezentat pentru barbatul de astazi o magnifica revolutie in care s-a regasit ca intr-o respiratie fireasca, un fel de yoga sovin-masculina. Deci libertatea a devenit strategia. Iar angajamentul, odinioara asumat in scris si luat foarte in serios, era acum mestecat oficial si servit cu lingurita.

Asadar, modul tocit si redundant al noului barbat ce isi clameaza triumfalist individualitatea ramane una dintre mostenirile modernismului care inca apasa greoi pe umerii nostri.

Acum, mai mult ca oricand, barbatul trebuie sa se destepte din amorteala afectiva in care s-a cufundat si sa inainteze catre o noua existenta, in armonizare perfecta cu esenta feminina.

Si mai cu seama, el trebuie readus la unison cu trezirea spirituala, la care a intarziat deja prea mult…

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: