VIII. Drumul spre varf: cum poti fi (t)ratat ca om

Deseori ma intersectez cu debilitanta idee ca in viata trebuie sa te arati, dom’le, abil cu ceilalti. Totusi, „Ce presupune aceasta abilitate?” si, mai cu seama „Cum suntem noi atunci cand ne autopromovam abili? Intrebarile devin si mai provocatoare cu cat DEX-ul ii da termenului 2 intelesuri, subliniindu-i atat nuanta meliorativa cat si pe cea peiorativa.

As alege, din ratiuni lesne de inteles, cea din urma varianta. Caci „a face lucrurile sa se-ntample” inseamna, in acceptiunea mioritica moderna, „a avea o buna performanta in coregrafia sociala adoptand stilul subaltern” ca efect al unui calcul care se socoteste a fi avantajos. Deci evident, in functie de circumstante! – lucru de invatat de la orice roman cu principii firave si convingeri flexibile! 

Pentru ca modul asta de a te „târî” ingenios spre varf, plasat, de altfel, la granitele patologicului, nu putea sa apara decat in sanul unei societati incremenite, blazate, ipocrite, ai carei indivizi, ca intr-un spectacol sumbru, aleg sa isi distruga, farama cu farama, toata demnitatea lor umana. 

„Cum poti trai, ma-ntreb, in acest servilism inertial devenit a doua ta natura? si, inca „Oare cum te poti inclina cu „nemarginita dragoste” in fata unui individ cu staif de stapan care a renuntat demult la principiile eticii si ale echitatii”?

Poti!, cum sa nu poti?! De vreme ce slugarnicia se dovedeste rentabila!

Ei bine, aici se impune cu precadere sa zic ca romanii nostri stralucesc prin cateva indemolabile certitudini: ei sunt siguri ca oportunismul sau, si mai precis, amabilitatea de a-si arata „deosebita” bunavointa prin umila plecare a capului, este cea dintai modalitate, neortodoxa dar parca mai confortabila, de a le asigura parintilor, copiilor, cateilor si pisicilor o viata fara reumatism – ceea ce, in realitate, ii califica, cel mult, drept amatori de mare succes, preocupati sa faca din valori comert cu amanuntul. 

Carevasazica, in aceasta coplesitoare ambianta intregita de oameni aparent ireductibili la statutul de „soldatei credinciosi si tandri” se exprima ceva din firea autohtona. Caci dincolo de toata linguseala ridicola iese la iveala tocmai mizeria unui sistem care a schimonosit fara prea multe probleme de constiinta talente de-a dreptul incontestabile. Pesemne ca cea mai mare problema in tara noastra nu e nici coruptia, nici prostitutia, nici drogurile!

Ca sa ma exhibez putin mai plastic, problema este ca exista multi oameni realmente merituosi care nu se afla in locul potrivit pentru ca nu vor sa ia nici in ruptul capului acest derapaj drept normalitate, considerandu-l direct incriminabil si penalizabil ca atare. In sfarsit, un reper al rezistentei demne, a verticalitatii autentice!

…. O ultima mentiune pentru linistea mea sufleteasca: „Cinste lor!”

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: