IX. Modelul pitiponc

Propun sa facem un exercitiu de imaginatie. Inchideti ochii, trageti aer in piept, numarati pana la 10 si proiectati-va mental oriunde altundeva. Cand veti deschide Chakra fruntii, – vreti, nu vreti – veti fi intampinati, cel mai probabil, de o „hostess” cu aer de zeitate marina care tine in mana o arbaleta in forma de liliac. Departe de a fi considerata doar o „usoara” indigestie mentala, veti avea dinaintea ochilor vostri, fara drept de apel, modelul pitiponc. 

Si cum ele ocupa deja un prea larg spatiu sub soare, acestea nu trebuiesc deloc „cautate cu lumanarea”. Stii deja ca stau dupa colt, asteptandu-te la cotitura – ca o pacoste care indaratnic te urmareste si se straduieste sa iti taie calea. 

Iata, prin ilustrare, un soi nou de vietate ubicua si vrednica de plans care imi pare ca acum, mai mult ca niciodata, a cam pus monopol pe duhul national. O poti zari pretutindeni, impanzind locatiile selecte ale Bucurestiului, aducand mai degraba cu un Tutankamon al orizontului desertic de la prea multe <reparatii capitale> care, mai nou, ne sunt servite drept mici ajustari. Nu, zau?

Ma simt, deci, „nevoita”, dincolo de rezervele mele de cumintenie, sa ma ocup intrucatva si de administrarea acestei realitati de maxim echivoc. Asadar, vorbind despre anatomia si subtilitatile femeii contemporane, adica a femeii tip pitiponc, permiteti-mi sa fiu acida, sa scap haturile, cum s-ar spune. Adevarul este ca o merita din plin! Caci ea e, prin definitie, o ipocrita cu evlavie de vulpe, detinatoare a unei intelepciuni virginale si posesoare a unei inteligente crase, un soi de mâță fara stapan ce se viseaza <Pisica Aristocrata>. 

La vremuri grele, ea stie ce vrea si stie cum se obtine. Carevasazica, dintr-o revolta spontana a delicatului ei stomacel – caci vorba aceea, cand de sete gura-i arsa si stomacul e tot gol – felina trece la atac. Mieroasa pana in maduva oaselor, aceasta da tarcoale te miri cui , apoi <miau, miau, miau> ca ea nu are ce manca, din simplul motiv ca delicatele-i palme nu suporta asprimea muncii, apoi <Hatzzz> – dupa cum bine a subliniat o draga prietena cu care, din cand in cand, impart idei. Si nu e nicio noutate: intotdeauna se va gasi cate un „bun samaritean” care sa o scoata din impas. 

O poti vedea, mai apoi, cum sta „cuminte” picior peste picior, mancand ca Haplea, adica aproape pe nemestecate, din boluri misterioase oferite de nimeni altii decat mai-marii ocrotitori ai cazurilor fara speranta. 

La vazul acestora, mi-e si mai limpede cum expresia „fața la productie” are pentru ea un cu totul si cu totul alt inteles. Caci pe buna dreptate, imi pare ca acestei pisicute cu mari carente chiar nu-i scapa nimic (a se citi „niciunul”) – fie el si octogenar!

Ce-i drept, spectacolul e cum nu se poate de pestrit, insa vine o vreme cand a ramane blocat la acest nivel – 2000 de leghe sub mari, ca sa ma exhibez putin mai plastic – e totuna cu a dori sa te joci toata viata, la modul cel mai infantil cu putinta, <Ratele si vanatorii> sau <Lapte gros>. Nu-mi vine in minte nimic mai TRA-GIC de-atat!

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: