XI. Masculinizarea femeii: Femeia-barbat exista!

Weekendul trecut am facut o scurta plimbare prin mall. Pe dinafara, forfota mare – oamenii se ingramadeau sa ia cu asalt parcarile deja ticsite de masini. Pe dinauntru, spectacolul aluneca vertiginos dinspre penibil spre dizgratios. Poate ca am avut o zi mai proasta sau poate ca nu imi mai clatisem demult ochii prin lume, dar de aceasta data stabilimentul aducea mai curand cu binecunoscuta parada a cainilor „de rasa” unde femeia cea noua – reciclata, modernizata, democrata – isi plimba din magazin in magazin sotul devenit patruped.

Imi era clar cum duduia, cu cateva manevre simple – cel mai probabil imprumutate din ecranizarile lui Jackie Chan, a facut din „barbatel” un animal credincios, dispus prea usor sa-i cedeze. Ce lipsa de orgoliu, ce lipsa de inteligenta! In ce ocean de supunere se scalda cate unii! Adevarul este ca nu prea da bine unui dulau sa faca pe catelusul. 

Si desi pentru barbati supusenia in fata femeii s-a dovedit totusi rentabila, de unde vine, ma rog, problema? Ei bine, problema vine, de aceasta data, de la femei. 

Bineinteles ca miscarea de eliberare a femeii le-a transformat pe aceste domnisoare neprihanite ale istoriei in mari doamne superior plasate in varf, insa ceva in fibra lor a ramas vesnic deteriorat. Caci ele, printr-o flagranta distantare de cele barbatesti, au iesit cu totul in afara naturii lor, aruncandu-si cat colo feminitatea pe care nu o mai gaseau nicidecum cu folos. Ceea ce a urmat a fost tocmai ce se cheama indeobste masculinizarea in masa a femeilor. 

Se pare ca acesta este, in viziunea feminina, apogeul spiritului independent: sa dobandesti, ca femeie, dreptul de a fi, prin excelenta, un barbat <cum nu se poate> de masculin. Sa fiu crestineste sincera, incadrez la eroare (a se citi „oroare”) faptul ca femeia de azi a ajuns sa stapaneasca destul de bine arta scuipatului birjaresc, a mugitului neghiobesc, a injuratului badaranesc si ca isi permite sa practice uneori ca si contra-argument „politica pumnului-in-gura”. Carevasazica, daca misti in front, domnule draga, s-ar putea sa fii papat cu fulgi cu tot sau poate sa sfarsesti pe un pat de spital cu oareșicare sanse de insanatosire.

Acestea fiind spuse, mirarea si tristetea se amplifica in momentul in care ai dinaintea ta o matahala de duduie cu „brandu’” unui <luptator de wrestling> sau burdihanu’ unei gravide iar hainele sale, sugrumandu-i trupul, iti dau impresia ca urmeaza sa explodeze din moment in moment. 

Deci masculinizarea femeii nu a reprezentat, nici pe departe, un drept castigat, ci un drept exclusiv pierdut de a fi femeie in cel mai riguros si delicat mod cu putinta. Rezulta oricum din aceasta actualitate dezolanta faptul ca femeia de astazi este, poate, cea mai trista varianta posibila a sa.

Si desi Doamne-Doamne propovaduieste toleranta, nu cred ca-i firesc, ba chiar contravine ordinii creatiei Tatalui Nostru, ca un barbat pe cale sa imbratiseze o femeie sa simta formatiuni musculare, sau in cel mai rau caz, 4-5 randuri de sunci, care sa-l duca cu gandul la ceva ce nu ar avea legatura in veci pururi cu reprezentarea in forma cea mai nealterata a sexului frumos. 

Ca un corolar, se impune a spune ca Romania e tara tuturor posibilitatilor, un soi de Wonderland, in care femeia mileniului 3 – <Femeia-barbat>, s-a arborat aproape marlaneste.

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

Un gând despre „XI. Masculinizarea femeii: Femeia-barbat exista!

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: