XII. Frustratul tip „intelectual”: panseluta noastra mioritica

La fiecare sculare din pat, dimineata, fac o rostogolire pe o parte, sprijinindu-ma pe cotul corespunzator si ingan, urmand un scenariu aproape ritualic: „Fereste-ma, Doamne, de omul frustrat, metamorfozat in <Homo Erectus>, o specie care, chiar daca se inscrie pe directia evolutiei, abia daca o pot incadra in categoria oamenilor”. Caci desi coborarea din inaltul arborilor si dobandirea unei sigurante si a unui echilibru pe pamant s-a produs cu mult timp in urma, aceasta fiinta se expune aproape „benevol” unei lipse crase de stabilitate emotionala care il situeaza fix la „fundul” dragei noastre societati.

Si tocmai cand incetezi sa te minunezi cata frustrare si sensibilitate, deopotriva, pot sa incapa in capetele unor „destepti”, apare un nou <frustrat notoriu> care iti arata ca e loc si de „mai bine”. 

Pesemne ca asa stau lucrurile, in general, pe sol romanesc: cu un discurs impecabil de steril, dar impecabil!, si o educatie de inalta clasa, „desteptului” de serviciu, cu acte in regula pentru Romania, ii cam place „sa-ti ia fata.” Adica intr-o prima instanta, acesta se da Gentleman, dupa care oricare alt titlu vine pe locul 2. Cel putin pana in momentul in care, printr-o usoara zgandarire a orgoliului lui firav, tot ceea ce credeai ca stii despre el este anulat brutal. In acest punct, deja, „crampa mentala” s-a produs! Pentru ca de sub stratul de masculinitate „standard” isi scoate usor, usor capsorul <panseluta noastra mioritica>, orgolioasa si hipersensibila pana in maduva oaselor, care inca mai face la olita, caci closetul de  „scanduri” este rezervat oamenilor mari.

<Eu nu strivesc corola de minuni….>. Na, las-o atunci, da-i-o lui! O va strivi el! 

Pentru ca odata intrecuta „limita” buclei sale mentale, se va simti obligat de „statutul sau dobandit cu multa truda”, si presarat, de altfel, cu numeroase specializari universitare si/sau o pereche de doctorate, sa te puna neaparat la zid, sa te execute in 2 timpi si 3 miscari, doamna sau domnisoara, deopotriva! Sesizati incongruenta? 

Parca nicicand nu am mai pomenit atata sensibilitate masculina pe metru patrat! Egalitate, egalitate, dar totusi, aceasta nuditate emotionala pe care o tot imbratisati, dragi domni, va face sa deveniti, cel mult, unul dintre acei smiorcaiti, un fel de domnisor decupat din Caragiale, care dupa ce face boacana, bate din picior, se tavaleste, urla ca un gugustiuc turbat si arunca „povara” in bratele femeii, socotind ca numai asa poate scapa cu demnitatea nepatata.

Cred ca ar trebui facuta un soi de infirmerie, adica ceva care sa semene cu un regiment de infanterie in care sa ii ducem pe moftangii, ca sa guste si ei, vorba aia, putina tarana, sa se scoale cu noaptea-n cap, sa sape gropi cu lopatica „din dotare”, sa mature frunze pe aleea comandantului, sa poarte uniforma „slim-fit” de diverse stadii de uzura, sa curete bude turcesti „bare-hands”, apoi sa racneasca cineva la ei, sa fie umiliti, ingenunchiati, macar asa, un pic, de gust. Sa li se administreze, practic, o terapie ca sa se obisnuiasca cu capul sub talpa bocancului incins.

Bineinteles ca ei, cu logica lor de civili inca neinstruiti, s-ar fi simtit imediat deranjati, raniti, ba chiar profund afectati, intrand automat in patrimoniul imaterial al unitatii la sectiunea „tampiti”. Caci sa te crezi baiat destept, curat si iubit de mama ta si sa iti strige cineva in fata „Drepti! Culcat! Salt-nainte! 50 de flotari! Cu bataie, soldat!”, nu-i a buna! Mai ales cand, cu lacrimile innodate in barbie, in mod sigur nu ar mai fi „fluierat” nimeni admirativ dupa ei si nici nu ar mai fi fost buni de ….selfie-uri.

Dar trecand peste evidentele momentele de vaicareala amintite mai sus, aceste <deranjamente> s-ar dovedi a fi, totusi, rentabile. Pentru ca, pe termen lung, ele ar epura, adica ar elimina sclifoseala, lasand prim-planu-ul pentru manifestarea unor adevarate atribute barbatesti. 

Asadar, dragi domni, e timpul sa lasati tinuta civila pe valize si sa luati in primire hainele de militar. Caci, vorba aia, „dupa ce iti trece glontul pe la urechi”, altfel gandesti! Iar cand intelegi asta bine, vei inceta sa mai recurgi la alternativa de a-ti lua jucariile, a pleca si a te durea la patina, ba chiar ai saruta mainile duduii care, desi te iubeste, iti mai serveste, din cand in cand, si una rece, de dragul relatiei vostre, desigur. 

Imaginati-va, acum, va rog, un cor care repeta pe note cuvantul „Alleluia”.

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: