XVIII. Omul si masca

In vremurile actuale exista mai multe masti decat oameni: adica mastile au devenit un soi de identitate asumata cu toate mizele, un fel de reflex cotidian – iesim din asternut si ne ascundem chipul inainte de a ne spala pe fata.

<A fi noi insine> pur si simplu nu ne mai este pe plac. Avem de-a face cu o adevarata obsesie a omului de a fi mereu altcineva, de a se deghiza, de a schimba tot din temelii.

Cei mai caraghiosi in situatia asta sunt cei care fac apel la tot felul de tehnici de modificare corporala pentru a-si transforma literalmente infatisarea. Trupul a devenit un santier mereu aflat in lucru, intr-un continuu proces de „perfectionare” pentru realizarea „specimenului perfect”.

Astfel ca viata lor seamana putin cu Jurassik Park-ul lui Spielberg unde oamenii trec total în cadrul secundar, iar noile specimene preiau initiativa si actiunea. Nici nu ai timp să iti tragi rasuflarea pentru ca mereu mai apare cate un monstru operat care te face sa tresari. 

Intorcandu-ma la chip, as merge si mai departe si mai adanc in deraderea moftangiului ipocrit care se defineste doar prin recursul la masca. Iata-l plimbandu-se impopotonat ca o marioneta in marea parada a mastilor insotit de aplauzele celor care, nu mai putin tragic, proslavesc fatarnicia si fadoarea. Personal, m-am intersectat deseori cu astfel de oameni si vocea mea interioara imi spune ca nu ar fi si ultima oara.

In calitatea mea de spectator fara voie al acestui circ imbatranit, deci cu greutati serioase de adaptare, ii deplang pe cei a caror maretie nu este bazata pe nimic. Caci incomparabila frumusete a hainelor, statutul privilegiat ori prestigiul obtinut pe langa vreunul din „puternicii lumii” nu te pot strecura in casta oamenilor care si-au dobandit ascensiunea sociala si spirituala pe baza de merit personal. 

Mi s-a cerut si mie, in repetate randuri, sa imi exprim o parere in legatura cu acest subiect: cum ar trebui sa fii, domnule, pentru a intra, cum s-ar spune, cu demnitatea la purtator, in canoanele speciei? Replica mea a fost simpla: autentic si cinstit. La drept vorbind, intre omul al carui stil e simpla poza sociala si cel ce a eliminat complet coruptia si decadenta mastii, il voi prefera, desigur, pe cel din urma!

De ce? Pentru ca cel ce si-a preferat mintea sa, asumandu-si un mod original de a trai, de a gandi, de a simti, in pofida oricarui obstacol venit din partea imbecililor, are ceva din stralucirea crepusculului. El scapa de chinul celui care, intr-o continua lupta de a fi altfel, un soi de aparitie uimitoare si inedita, cade in indistinctul individ-de-serie al secolului XXI, provenit deci din cu totul altfel de radacini antropologice, mai putin solide si respectabile de aceasta data. 

Cum spuneam, lumea a devenit din ce in ce mai mult un teatru de masti absurde cu un program riguros de recreare a individului din temelii. Daca nu esti hiena neinduplecata, nu ai ce cauta! Si eu, cum nu sunt din aceasta specie, aleg sa arunc dispretuitor manusa in fata tuturor celor care traiesc pururi sub acoperirea mastii, refuzand existenta asa cum este ea.

Caci oricat de celebri ar fi, acesti „distinsi” indivizi nu sunt, la urma urmei, decat niste biete falsuri cu efect de real.

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: