XXI. Dovada ca rautatea se plateste scump

De fiecare data cand scot capul in lume, incep sa numar asa: un car cu boi, doua care cu boi…nenumarate care cu boi, lucru ce face ca sufletul lui Grigorescu sa planga putin de durere. 

Carevasazica, noul tablou social este din start conceput pentru un spectator care ar trebui sa-l priveasca de la o oarecare distanta, macar asa, preventiv. Caci a fi penitent pe aceste meleaguri si in aceste timpuri e un fel de tradare si te poate condamna definitiv! 

Sa vin eu acum, hodoronc-tronc, sa intrerup traditia autohtona? O sa radeti, o sa ziceti ca-i o gluma! Uneori, pana si eu ma intreb de ce nu pot sa fiu roman ca toti romanii si sa tac?

Cred ca de vina sunt parintii! Ei mi-au dat acest talent si trebuie sa il urmez, pentru ca totul sa fie autentic, marfa pura, cum s-ar spune! 

Iar cand esti plamadit in acest fel, stii ca apare invariabil un fenomen: ori de cate ori ai de-a face cu cineva, ai retineri. Te blochezi nu doar cand celalalt e imbecil cu diploma si tine mortis sa-ti arate, ci si cand acesta e exclusiv lapte si miere. Pentru ca stii din capul locului ca la origine, omul este lup si lupul isi schimba parul, dar naravul, ba! A lasa garda jos inseamna a-ti conferi posibilitatea de a incasa macar o data, in plina figura, proverbul!

Si, pentru ca usurinta cu care lumea e rea in fiecare secunda ma cam da peste cap, or’ nu cu sensul de a face tumbe!, viata mea este construita pe zicala <Oamenii sunt, cel mai adesea, ca un sac de carbuni: negri pe dinafara, dar si mai negri pe dinauntru>. Evident, cu o exagerare crasa pentru ca exista si anormali contemporani plini de noblete sufleteasca. Deci, mai sunt si altii implicati! Restul, insa, sunt mai departe de mantuire decat ar putea crede ei. Deci merita ca in acest caz sa fii exclusiv mizantrop. Cu toate ca eu inca mai sper in trezirea societatii civile, speranta cu care, desigur, voi imbatrani.

Se cade acum sa citez din „Tezaurul” Intelepciunii Populare o zicala veche de cand… romanul: „Sa moara si capra vecinului”, integral si inedit! 

Surprinzator pentru victima, degradant pentru resentimentar. Sau previzibil, daca ne raportam la realitatea saracacioasa si prost pusa la punct a zilelor noastre.  

Buuuunn, de dragul argumentatiei, sa zicem totusi ca biata capra s-a dus si ea. Dar ei, ce primesc la schimb? Nu e ca si cum i-ar lovi brusc sanatatea sau, si mai bine, l-ar prinde pe Dumnezeu de-un picior! Pentru ca Dumnezeu n-are nicio treaba cu aceasta marsavie pe NIMIC! Inclin sa cred ca nu poate decat sa fie dezgustat de faptul ca enoriasilor Sai le curge atata venin prin vene.

Una peste alta, deduc ca nu prea mai exista legaturi sincere intre oameni – constatare, de altfel, cu totul si cu totul demna de rautatea lor! Exista doar o tocanita umana, ceea ce ar explica fervoarea cu care ei isi saboteaza, unul altuia, viitorul. 

Si totusi, de unde atata rautate pe capetele lor? La o adica, nimeni nu le cere sa indrepte ei lumea, pot la fel de bine s-o lase asa, stramba cum e! Pe de alta parte, au moralmente obligatia de a NU o indoi de tot!

Evident, toate aplauzele izbucnite in fata nivelului scazut de trai al vecinului ramas, mai nou, fara capra, vor fi ca niste lovituri de palme ce se vor intoarce ca un bumerang spre ei! Tot asa, viitoarele victime vor aplauda si ele pana cand vor ajunge la concluzia ca s-au lovit sigure. Ce sa vezi, prea tarziu!

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

{poză preluată de pe https://rumpydog.com}

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: