XXXIII. Stampila de zgarcit

Stiu ca nu se cade sa iei numele aproapelui tau in desert insa, in ceea ce ma priveste, marturisesc ca de foarte mult timp sunt chinuita pana la disperare de reflexele din ce in ce mai ariviste ale personajului masculin modern.

Ei bine, ma-ntreb ce a mai ramas din cohorta de barbati a timpurilor noastre de vreme ce, „mai nou”, echivalentul lui <a fi barbat> este a te metamorfoza penibil intr-un lacom <par excellence>. Cum s-ar spune, stam bine cu taratoarele. Si ca toate lucrurile devenite obisnuinta, a identifica oriunde vezi cu ochii specii diferite de zgarciti nu mai este o chestiune pur ofensatoare, ci un firesc lucru descriptiv.

E criza, domnule, de oameni darnici si cumsecade!

In schimb, ca numar si ca forta individuala, se pare ca avarii cresc din ceas in ceas. Adica din asumarea unui comportament barbatesc autentic <de cap de familie> s-a ales praful iara barbatul de astazi, zgarcit pana in varful unghiilor, nu mai ofera nimic.

Prin propria-mi fire, am toate datele sa nu sufar un asemenea specimen pe cat de odios, pe atat de ridicol, un zgarie-branza care gaseste de cuviinta ca poate face senzatie fara prea mari cheltuieli. 

E rusinos, intelectualmente, sa te multumesti, ca femeie, cu o lichea care vrea sa faca economie din orice, eschivandu-se mereu de la plata si tremurand epileptic atunci cand, carevasazica, nu mai are incotro. Iti vine sa ii spui, pe un ton mai rastit:”nu ti-ar prinde rau o scurta epidemie de generozitate” sau intr-o varianta mai putin pretentioasa – „ma tem ca de acum inainte nu ar mai trebui sa iesi din casa pentru ca s-ar putea sa cheltui bani”. Asadar, zgarcitii sunt peste tot si la toate nivelurile. 

Iar atunci cand zgarcenia este eterna si atinge cote paroxistice, barbatul se simte „dator” ca la un date – sa ziceam, sa pape tot din farfurie, <si din a sa – si dintr-a ta> – lucru ce are legatura cu mentalitatea harpagonica de tipul <putem – nu putem, dar mancam-de-toti-banii>. 

 Si colac peste pupaza, s-ar parea ca ar trebui sa fim multumite. Nimic mai fals de atat! Personal, am parcurs deja toate etapele iritarii: perplexitate, ras isteric, dezamagire si mai apoi dezgust. 

Daca as avea o pusca, as face ordine in doi timpi si trei miscari. Caci modul in care un astfel de zgarciob intelege sa-si manifeste „interesul” e mai curand jignitor pentru orice femeie care, pe buna dreptate, nu va dori nici in ruptul capului sa creasca un „purcelus” doar pentru un „biet carnacior”.

Evident, citind aceste randuri, el nu va intelege niciodata de ce ar putea fi socotit drept zgarcit.

 Ii aduc, totusi, pe aceasta cale la cunostinta ca am luat act de calitatea sa umana si, desi exista si alcatuiri mai rele, n-am sa ajung sa fac concesii la principii, multumindu-ma cu el. Caci ma cunosc prea bine ca sa imi asum un asemenea hal de postura. 

Si-atunci? Sa ne simtim descumpanite, doamnelor? 

<Nicidecum>, voi replicat mai mult sau mai putin convingator. La urma urmei, epidemia avaritiei, odata declansata, ar trebui treptat sa se autodevoreze. Sau cel putin asa sper eu.

O scriu si o semnez,

<Casandra Ionita>

{poză preluată de pe https://www.startribune.com}

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: